În urmă cu câteva luni, dosarul în care au fost inculpaţi Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian a fost trimis spre judecare. Cauza a fost repartizată aleatoriu, susţin cei de la Tribunalul Bucureşti, magistratului Camelia Bogdan. Tot la acest judecător a ajuns aleatoriu şi partea civilă a dosarului FNI, trimisă spre rejudecare. Cele două cauze au primit termen în aceeaşi zi.
Aşa a început judecarea dosarului „Fugii" lui Nicolae Popa: Justiţia nu cunoaşte nici tată, nici mamă, justiţia priveşte doar adevărul".Dacă ar fi să ne luam după definiţiile justiţiei, faptul că tatăl judecătorului Camelia Bogdan a fost păgubit FNI nu ar trebui să conteze. Aşa au considerat şi magistraţii care au respins cererea de recuzare ridicată de avocaţii inculpaţilor din dosarul „Fugii" lui Nicolae Popa. Legătura nu a fost făcută cu Vîntu, fiindcă, juridic, omul de afaceri nu a avut nicio legătură cu acel dosar, însă Nicolae Popa - da. Fugarul a fost condamnat la 15 ani de închisoare, după ce ar fi păgubit sute de investitori, printre care şi familia doamnei judecător. Aceiaşi magistraţi de la Tribunal nu au avut nimic împotrivă ca Bogdan Camelia să judece şi dosarul FNI, în care chiar tatăl ei a cerut recuperarea investiţiei făcute la fond. Conform legii, este un caz de incompatibilitate. Conform principiilor justiţiei însă, Vîntu ar trebui să stea liniştit, fiindcă o judecată se bazează doar pe probe clare şi atât, iar judecătorul nu se lasă influenţat de factori externi.
Aşa pare la prima impresie procesul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Un magistrat aparent timid, împrăştiat în gânduri, dar ambiţios, încearcă să prezideze o şedinţă de judecată cu un inculpat care nu se sfieşte să ia cuvântul atunci când doreşte şi câţiva dintre cei mai de vază avocaţi care taxează verbal fiecare greşeală a completului. Şedinţa de judecată începe de obicei prin discutarea unor cereri prealabile ale avocaţilor, apoi Sorin Ovidiu Vîntu intervine şi cere voie să se retragă, din motive medicale. Şi aici începe spectacolul. Judecătorul pare deranjat de această situaţie şi îi explică de fiecare dată la ce proceduri din cadrul procesului ar trebui să participe. Vîntu susţine că ştie, mai ales că este sfătuit de cei mai buni avocaţi. Camelia Bogdan îi aminteşte foarte des că orice încălcare a măsurilor preventive ar duce din nou la arestarea lui. Totuşi, tăcerea este un drept de care Vîntu poate să beneficieze legal. O confirmă şi procurorul, care nu are nimic împotrivă ca inculpatul să plece. Şedinţa continuă cu un zâmbet stingher al doamnei judecător (niciodată nu am înţeles de ce ia atitudinea aceasta aparent umilă), care ascultă celelalte solicitări sau trece la audierea martorilor. De multe ori se antepronunţă şi chiar începe să dicteze motivele pentru care ia aceste decizii în faţa avocaţilor. Mai uită să dea cuvântul procurorului. Nu o dată, avocaţii din acest proces au trântit cu dosarul şi au declarat răspicat că doresc să se retragă din această cauză, deoarece nu au nervii destul de puternici pentru un astfel de proces. Singurii care se distrează în sală sunt jurnaliştii, care nu au nimic de pierdut, ca atare, au toată dispoziţia să savureze momentele. Faptul că judecătorul e împrăştiat, iar părţile îşi pun mâinile în cap la judecare, nu ar fi o problemă. Asta dacă ar exista siguranţa că magistratul îşi respectă jurământul pentru dreptate şi echitabilitate. Ochii mari, larg deschişi către avocaţi, ar putea fi chiar simpatizaţi de cei din sală. Chiar şi de Vîntu. Însă au fost câteva episoade pe care probabil că omul de afaceri şi avocaţii lui nu le-au gustat. Şi asta deoarece judecătorul are plăcerea să citească în actele medicale ale lui Vîntu, deşi sunt date personale, iar inculpatul a cerut, nu o dată, intimitate. A ridicat inclusiv radiografia făcută la rotula ruptă a omului de afaceri şi a declarat că nu pare să fie vorba despre osul acestuia. A sugerat că inculpatul a oferit informaţii mincinoase despre medicul lui din Austria, pe care însăşi ea l-a verificat pe internet, deşi ulterior a realizat că greşise. A fost un singur termen la care Vîntu nu s-a prezentat, deoarece era spitalizat, şi atunci procurorii au dat năvală la spital să îi verifice rotula. În situaţia în care acesta s-ar fi dovedit că nu era bolnav, putea fi rearestat. Nu s-a întâmplat însă. Dacă am lua în considerare faptul că judecătorul a scris o lucrare intitulată Hărţuirea, lucrurile ar putea deveni interesante. Însă orice interpretare de acest fel ne-ar putea acuza de rea-credinţă. Ca atare, mergem mai departe.
Vânătoarea lui Vîntu
La ultimele termene, Sorin Ovidiu Vîntu a obişnuit jurnaliştii cu declaraţii scurte la plecarea de la Tribunal. După ce vorbeşte, împinge uşor microfoanele jurnaliştilor şi pleacă. De fiecare dată, mesajul ţinteşte către Traian Băsescu şi Serviciul Român de Informaţii. Ultima dată a dat informaţii despre presupusa activitate a instituţiilor care se ocupă de siguranţa statului, cel puţin la nivel declarativ. „635.000 de telefoane sunt interceptate în România şi 23.000 de locaţii sunt monitorizate audio-video." Omul de afaceri susţine că patria „a redevenit ţara discuţiilor în şoaptă" şi va continua să lupte împotriva unui astfel de regim, indiferent de consecinţe. Mai mult, la un termen anterior, Vîntu declarase răspicat: „Vreau să vă comunic că, începând de azi, şi eu am decis să deschid o vânătoare cruntă împotriva domniei sale şi a tuturor celor care îl sprijină". Ca atare, semnalul de luptă a fost dat, războiul începe. Cine câştigă o să vedem la final.
Toată pletora asta de servanţi realizează că Traian Băsescu, stăpânul lor, ar putea să îşi piardă poziţia?
L-am rugat pe Sorin Ovidiu Vîntu să ne răspundă unor întrebări legate de procesul lui şi, mai ales, de declaraţiile făcute la instanţă. Refuză să ne furnizeze sursa informaţiilor sale privind interceptările, dar şi despre problemele lui medicale. SOV: S-a făcut şi-aşa tămbălău pe nişte slăbiciuni pe care le am eu astăzi. Problema nu este de ce am solicitat să plec. Întrebarea este de ce, de doi ani, nu mă lasă tovarăşul Băsescu să plec. Q: De ce nu vă lasă să plecaţi? SOV: Simplu, vrea să blocheze toate operațiunile mele externe. Asta e. Doar nu îţi imaginezi că nu mă lasă să plec de teamă că aş putea să fug din ţară?Q: Vreţi să spuneţi că ar vrea să vă distrugă financiar? SOV: Da, din nefericire pentru domnia sa, am reuşit să surmontez şi acest handicap. Q: Primiţi termen săptămânal, spre deosebire de alte dosare. Cu ce este acest proces mai special?SOV: Aşa cum am mai spus, acest proces este coordonat de domnul Maior şi domnul Coldea de la Serviciul Român de Informaţii. Domniile lor sunt foarte grăbite în a-i face pe plac stăpânului. Toată pletora asta de servanţi realizează că Traian Băsescu, stăpânul lor, ar putea să îşi piardă poziţia. Și dacă stăpânul lor îşi pierde poziţia realizează că vor da socoteală pentru toate aceste abuzuri pe care le fac?Q: Dar, de fiecare dată când s-a schimbat conducerea ţării, cei care au practicat aşa ceva şi-au şters urmele. SOV: Îşi ştergeau urmele şi treceau în tabăra cealaltă. De data aceasta, aşa cum am mai declarat-o, am început şi eu vânătoarea. Nu voi lăsa nesancţionat vreun abuz făcut la adresa mea de către aceşti domni. Aceştia şi alţii care s-au pretat la tot felul de grosolănii. Q: Şi de ce o să puteţi face acest lucru doar dacă se schimbă Puterea?SOV: Domnişoară, eu voi supravieţui acestui regim, să fiţi convinsă. Voi face plângeri penale, plângeri în civil, de exemplu, acum am deschis o acţiune în civil împotriva domnilor Maior şi Coldea şi a Serviciului de Informaţii Interne pentru interceptări ilegale şi trucarea convorbirilor. Am vorbit cu avocaţii mei, şi zilele următoare se vor depune în instanţă plângerile. Doar nu credeţi că iau bâta şi mă răfuiesc pe stradă? Apelez la instituţiile statului care, după plecarea regimului Băsescu, îşi vor face datoria. Q: Oricum, şi Dinu Patriciu a câştigat un proces împotriva Serviciului Român de Informaţii cu actuala Putere.SOV: Nu ştiu de ce aţi subliniat „cu actuala Putere" la domnul Dinu Patriciu. Să sărim. (Râde.) Q: Aţi descoperit că procurorii nu aveau mandat pentru a vă intercepta?SOV: Când o să vedeţi ce s-a făcut în acest dosar, o să vă îngroziţi. Şi ce fel de stat avem. Vă las plăcerea să descoperiţi singură. Q: Aţi recuzat judecătorul pe motiv că tatăl acestuia a fost păgubit FNI. Credeţi că acest fapt vă afectează procesul?SOV: La solicitarea mea de recuzare, un complet de judecată a apreciat că nu este afectată operaţiunea juridică de acest fapt. Q: De Nicolae Popa mai ştiţi ceva? SOV: Nu am putut să iau legătura cu el, nu am dreptul. Q: A fost întâmplătoare arestarea lui Popa?SOV: Nu a fost. Domnul Băsescu a apelat la nişte puteri străine să îl ajute la alegerile din 2009.Q: Fiica lui Nicolae Popa a declarat în instanţă că a fost de două ori în vizită la el în Indonezia, cât timp era căutat de Interpol. Credeţi că, timp de zece ani, autorităţile nu au ştiut unde este Nicolae Popa? SOV: Ba da.Q: Şi de ce nu l-au ridicat?SOV: Nu mă întrebaţi pe mine, domnişoară. Q: Totuşi, procedura de extrădare se tergiversează.SOV: Mă bucur că se tergiversează şi că Popa nu este adus în ţară să facă închisoare total pe nedrept. Q: Şi atunci, cine e vinovat pentru ce s-a întâmplat la FNI?SOV: Păi, asta s-a clarificat. Aveţi Raportul Parlamentului. O comisie de anchetă din 2000 a întocmit un raport voluminos care trasează vinovăţiile fără echivoc. A fost o operaţiune a statului român, şeful comisiei era chiar de la PD. Am trimis atunci întregii prese acest raport. Fondul Naţional de Investiţii, după 1997, când l-am vândut, a devenit al statului român. Raportul poate fi găsit şi acum la Parlamentul României. Q: Şi atunci, s-au folosit de Ioana Vlas sau Nicolae Popa să scape fără vină?SOV: Nu, statul român s-a folosit de mine. S-au ascuns toţi în spatele meu şi acolo stau de zece ani. Au luat nişte nevinovaţi. Q: Concluzia? SOV: Pe timpul lui Ceauşescu nu ştiam că mai este şi altceva. Atunci am tăcut, îmi era frică, o spun cu onestitate. Îmi era frică şi am tăcut. Nu credeam că se poate schimba ceva din acel regim. Am gustat libertatea după '89, libertatea de a vorbi fără să mă tem. Azi nu am nicio scuză să tac. De aceea, am încercat în 2009 să mă opun acestui om şi, de-atunci încolo, o fac consecvent. Şi o voi face până când acest regim se va duce dracului.
Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în octombrie anul trecut, fiind acuzat de favorizarea infractorului. Mai exact, anchetatorii îi reproşează că l-ar fi ajutat financiar pe Nicolae Popa să se ascundă în Indonezia. Alături de el, în proces mai este judecat omul de afaceri moldovean Ovidiu Ţurcan, dar şi şoferul lui Vîntu, Alexandru Stoian. Instrumentarea acestui dosar a început a doua zi după ce filmul „Pumnul lui Traian Băsescu" a fost difuzat la Realitatea TV, într-o emisiune în care era invitat chiar şeful statului. Un an mai târziu, procurorii consideră că Vîntu reprezintă un pericol public şi cer arestarea lui. Omul de afaceri este eliberat prin recurs de către Curtea de Apel Bucureşti. Atât în timpul urmăririi penale, cât şi la trimiterea în instanţă a cauzei, în presă au apărut stenogramele din acest dosar. Vorbim despre interceptări ale discuţiilor lui Vîntu cu Nicolae Popa, dar şi despre convorbiri cu jurnaliştii din trustul lui, care nu au legătură cu cauza. Sursa